Dragobetele, tradiție și superstiții

Dragobetele, ce sărută fetele! În tradiţia românească, 24 februarie este ziua în care se sărbătoreşte iubirea şi renaşterea naturii. Ziua mai este numită şi “Drăgostiţele” ori “Sântion de primăvară”, şi coincide cu Ziua aflării capului Sfântului Ioan Botezătorul din calendarul creştin-ortodox. Obiceiul Dragobetelui, patron al dragostei si al bunei dispozitii, este moştenit de la daci. Strămoşii noştri credeau că Dragobetele sau Năvalnicul este un duh poznaş şi capricios căruia trebuie să îi câştigi bunăvoinţa. Îl considerau fiul Babei Dochia, dar şi deschizător al primăverii şi naşul cosmic al păsărilor. În vechime, Dragobetele era întâmpinat cu flori. La sat, băieții urmăreau fetele pe care le îndrăgeau și le sărutau în văzul lumii. Asemenea păsărilor, fetele şi băieţii trebuiau să se întâlnească pentru a fi îndrăgostiţi pe parcursul întregului an. Pretutindeni se auzea zicala: “Dragobetele saruta fetele!” iar întâlnirile se transformau în adevărate petreceri.

ALEXANDRA GEORGESCU, reporter "Tradiţia spune că, de Dragobete, trebuie neapărat să te întâlneşti cu cineva de sex opus. Şi tot tradiţia ne spune că fetele și femeile care nu au fost sărutate în ziua de Dragobete vor fi singure tot anul. Bătrânii mai credeau că, dacă într-un an nu se serba Dragobetele, tinerii nu se vor îndrăgosti în anul care urma."

În calendarul popular, data de 24 februarie marchează și începutul anului agricol, momentul în care întreaga natură renaște, păsările își caută cuiburi și ursul iese din bârlog. Pentru că sărbătoarea este şi una a renaşterii naturii, nu se sacrifică şi nu se cumpără animale în ziua de Dragobete şi nici nu se fac treburi în gospodărie, la fel ca într-o zi de duminică.