Izvorul Tămăduirii, credință și tradiții

Creștinii ortodocși cinstesc, astăzi, Izvorul Tămăduirii, sărbătoare înscrisă în calendar în fiecare an în vinerea de după Paște. Este un praznic închinat Maicii Domnului, menit să arate rolul Fecioarei Maria în lucrarea mântuirii oamenilor. Crestinii ortodocşi vin în această zi la biserică pentru a lua parte la slujba de sfinţire a apei, cunoscută şi sub numele de Aghiasma Mică. Izvorul Tămăduirii este izvorul din care curge apa vieţii, amintind de un orb care si-a recapatat vederea dupa ce si-a udat fata cu apa unui izvor dintr-o padure din apropierea Constantinopolului. Biserica, zidita din ordin imparatesc pe locul unde era situat acel izvor, a primit hramul "Izvorul Tamaduirii". Biserica Roșu poarta acest hram sfânt. Se spune în popor că, în această zi, apele sunt mai zgomotoase şi mai zbuciumate. De aceea, zgomotul apei îi ajută pe fântânari să găsească mai uşor o sursă de apă. Femeile nu trebuie să spele, să calce sau să croiască îmbrăcăminte,pentru că se spune că lucrul făcut în ziua sfântă nu va fi de folos şi nu va fi terminat niciodată. Potrivit credinței populare, cei care vor să știe dacă mai au mult sau puțin de trăit, trebuie să așeze o cană de lut sub un nuc sau sub soc. Dacă, a doua zi, vor găsi pământ pe fundul cănii, vor ști că sfârșitul e aproape. Tot în această zi, gospodarii aruncă apă sfinţită peste vitele, pentru a se păstra sănătoase și bune de muncă, dar și asupra câmpurilor cultivate, livezilor și grădinilor, pentru rod bogat. Totodată, oamenii cred că Aghiasma Mică protejează recoltele de distrugerile provocate de grindină.