Mărturia unei lumi dispărute

Pasionații de istorie au putut admira, vineri-seară, vernisajul expoziției de artă contemporană creat de artistul Sever Petrovici-Popescu, organizat de Muzeul Ororilor Comunismului alături de Muzeul Hărților și curatoriat de Ioana Marinescu. Intitulată ”Miopie istorică”, expoziția vine în întâmpinarea pasionaților de istorie cu o serie de fotosculpturi bazate pe o cercetare artistică ce are ca subiect deportările din Bărăgan din 1951. Artistul a documentat o lume dispărută, o cercetare simbolică și ritualică.

SEVER PETROVICI POPESCU, artist
”Nu am învățat despre acest subiect la școală. Am aflat întâmplător de subiectul deportărilor din Bărăgan, știam ceva despre deportările din Siberia. Am început să cercetez mai mult și pe măsură ce am cercetat am realizat că locurile în care aceste deportări au fost realizate în Bărăgan se suprapuneau cumva cu niște locuri pe care oarecum le știam de pe drumul vechi spre mare. Și pentru mine a dat cu totul alt sens acelor peisaje. Incapacitatea noastră de a ne uita în urmă și de a înțelege lucrurile de astăzi prin prisma trecutului chiar apropiat, de aici titlul ”Miopie istorică”.”

IOANA MARINESCU, curator

”E o zonă interesantă în care istoria se combină cu arta contemporană și încearcă să găsească soluții creative de a vorbi despre un episod dificil de istorie, cel al deportărilor din Bărăgan. Sever a fost la fața locului și a documentat rămășițele unor sate care au existat pentru o scurtă vreme și au dispărut destul de repede și a încercat prin metode artistice și poetice să vorbească despre suferința unei locuiri în condiții extrem de vitrege, dar și despre cum am putea să ne amintim despre niște lucruri pe care nu prea le învățăm la școală. Inedit în abordarea lui este fotosculptura pentru că încearcă să dea o dimensiune tridimensională fotografiilor și să le transforme în obiect, să le dea materialitate și o dimensiune nouă care intră în dialog interesant cu rămășițele istoriei.”

SEVER PETROVICI POPESCU, artist

”Este realizată în apropierea satului de deportați Răchitoasa. Ce au în comun amintirile acestor deportați, indiferent că sunt din Răchitoasa sau din Dropia sau din alte zone a fost lipsa apei din prima perioadă și chiar și mai târziu. Apa era adusă cu sacaua, o căruță cu un butoi din Dunăre, apa de băut, sau cu cisternele de benzină. Și acesta este un lucru pe care îl găsim în interviurile cu deportați. Am vrut să redau această Dunăre într-o lume răsturnată în care Dunărea este scursă și adusă în cană sau în farfurie.”

CRISTINA TOMA, manager, Muzeul Hărților și Cărții Vechi

”A fost o colaborare bună. Nu știu dacă se știe, dar în general expozițiile din muzee, oricât de mult ne-am dori să le facem din timp, gândit, liniștit, se întâmplă mereu câte ceva astfel încât se aglomerează foarte multe lucruri pe ultima sută de metri. Avem un sfârșit de an foarte bogat în evenimente. De asemenea, profit acum să vă spun că pregătim o surpriză pentru copiii de 10-14 ani, nu o să vă spun mai mult decât că este o premieră pentru publicul vizitator de muzee din România. O premieră între muzeele din România, o aplicație AR și mai mult nu o să vă zic, o să vă rog să fiți atenți la noi.”

ALEXANDRU GROZA, manager, Muzeul Ororilor Comunismului din România

”Expoziția de față a pornit de la un concept bazat pe documentarul istoric pe care îl avem referitor la deportările din Bărăgan. Avem un fenomen de deportare în masă a 44.000 de persoane, cel puțin asta este statistica oficială la acest moment. În realitate, numerele sunt cu mult mai mari pentru că au fost foarte mulți care s-au născut în deportare. Expoziția merge și face de fapt o arheologie a memoriei pentru că descoperă locuri care au amprenta unei istorii ce este cunoscută doar prin materialele de documentare care au rămas. Referitor la Muzeul Ororilor Comunismului și colaborarea noastră cu Muzeul Hărților și Cărții Vechi, noi suntem implicați încă de anul trecut într-o activitate de colaborare care este planificată și încercăm să aducem de fiecare data un suflu nou expozițiilor.”

În timpul regimului comunist din România, deportarea a fost o măsură cu caracter represiv, al cărei scop l-a reprezentat izolarea și marginalizarea celor definiți ideologic ca dușmani ai poporului. În urma acțiunii de dislocare din 18 iunie 1951, cu precădere în epoca Gheorghe Gheorghiu-Dej, treptat, cele 18 sate proaspăt formate au fost părăsite, din ele, rămânând azi doar câteva case în Dâlga Nouă, Rubla și Fundata. Expoziţia este deschisă în perioada octombrie 2023 – ianuarie 2024, iar programul de vizitare este de miercuri până duminică, între orele 10:00 și 18:00.