Obiceiuri, credințe și superstiții, de Bobotează

Creștinii ortodocși se pregătesc pentru cinstirea celor două mari sărbători religioase, Boboteaza și Sf. Ioan Botezătorul, care încheie și ciclul sărbătorilor de iarnă început în Ajunul Crăciunului. Boboteaza este considerată una dintre cele mai mari sărbători creștine. Conform Evangheliei, Iisus Hristos a venit din Galileea, pentru a fi botezat de Ioan, care, văzându-l, a spus: ”Iată mielul lui Dumnezeu, cel ce spală păcatul lumii!”. Luni, de Bobotează, sunt oficiate slujbe speciale, iar preoții sfințesc apa, care devine agheasmă. Cu această apă sfințită, ”botează” apele, oamenii, animalele și locuințele. În localitățile străbătute de râuri sau așezate pe malul fluviului Dunărea ori pe țărmul mării, preotul aruncă o cruce de lemn în apă. Bărbații curajoși sar în apa rece ca gheața, pentru a recupera crucea și, potrivit credinței populare, cine reușește, se va bucura de sănătate și noroc tot anul. De Bobotează sunt legate, însă, și credințe și superstiții care au supraviețuit încă din vremuri străvechi. Pe lângă credința că ar întări practicile magice, sărbătoarea Botezului Domnului este considerată drept un moment propice alungării forțelor răului. Pentru alungarea demonilor, la sate sunt aprinse focuri pe câmpuri, grajdurile și animalele domestice din gospodărie sunt afumate, iar colindele sunt însoțite de strigături și zgomote puternice. Străbunii credeau că, în această zi, animalele vorbesc, capătând puteri neobișnuite. În popor se crede că fetele nemăritate îşi pot visa ursitul, dacă, în noaptea de Bobotează, pun un fir de busuioc sfințit sub pernă. Potrivit tradiției creștine, pe masa din ziua Botezului Domnului trebuie să fie, pe lângă alte bucate, piftie, grâu fiert și vin roșu.