Prerogativele președintelui

Conform Constituției, președintele României are calitatea de șef al statului și trebuie să îndeplinească patru funcții principale. Astfel, el asigură funcția de reprezentare, fiind învestit cu această prerogativă în mod expres prin Constituție. Pe plan intern, promulgă legile, iar pe plan extern, se ocupă, printre altele, de acreditarea ambasadorilor, primirea scrisorilor de acreditare și semnarea acordurilor internațional în numele României. O altă funcție este aceea de garant al independenței naționale, al unității și al integrității teritoriale a țării. Prezidează Consiliul Suprem de Apărare a Țării, este comandantul suprem al forțelor armate, poate declara, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, mobilizarea parțială sau generală a forțelor armate, instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgență. Președintele are și funcția de veghere la respectarea Constituției, concept care se referă la îndatorirea generală ce revine cetățenilor români, instituțiilor și organizațiilor de orice fel de a respecta litera și spiritul Constituției. Într-o singură situație președintele poate interveni direct pentru a asigura respectarea normelor constituționale și prin mesaje adresate Parlamentului, prin participarea la ședințele Guvernului sau prin recurgerea la referendum. Nu în ultimul rând, președintele exercită funcția de mediere între puterile statului, precum și între stat și societate. Această funcție presupune activitatea de arbitraj, inclusiv concesii reciproce între părțile aflate în divergență, corespunde prerogativei prezidențiale de a veghea la buna funcționare a autorităților publice. Ca mediator, președintele trebuie să fie imparțial, calitate care este facilitată de faptul că acesta nu este membru al vreunui partid politic. În ceea ce privește numărul de mandate, conform Constituției, președintele României are dreptul la două mandate a câte cinci ani fiecare. În situația specială în care președintele nu mai poate asigura continuitatea funcției, interimatul este asigurat de președintele Senatului, ca primă opțiune, sau de președintele Camerei Deputaților. Președintele interimar are, însă, limitări în ceea ce privește atribuțiile sale. De exemplu, nu poate dizolva Parlamentul și nu poate organiza referendumuri.