Sărbătoarea Ignatului, tradiția tăierii porcului

Românii marchează astăzi Ignatul, obicei străvechi care, potrivit calendarului tradiţional, dă startul sărbătorilor de iarnă. În religia creștin-ortodoxă este prăznuit, în această zi, Sfântul Mucenic Ignatie Teoforul, ucenic al Sfântului Evanghelist Ioan. Acesta a suferit moarte de martir pentru că nu a abdicat de la credinţă. În tradiţia populară românească, de Ignat se sacrifică porcul pentru masa de Crăciun. Ritualul amintește de jertfele de animale practicate de popoarele antice în perioadele de trecere de la un an sau anotimp la altul. În credinţa vechilor daci, porcul era sacrificat ca simbol al divinităţii întunericului, care slăbea puterea Soarelui în cea mai scurta zi a anului, la Solstiţiul de iarnă. În zilele noastre, tăierea porcului este un prilej de reunire a familiei. Bărbații sunt cei care se ocupă de sacrificarea animalului, iar tradiția cere ca acela care taie porcul să fie un om curat la suflet. Femeile nu au voie să participe la tăierea porcului, deoarece, fiindu-le milă, animalul nu poate muri. Rolul femeilor începe în momentul în care carnea de porc ajunge pe masa din bucătărie. După tranșarea și sortarea cărnii, gospodina casei pregătește o masă, numită tradițional “pomana porcului”, pentru toți oamenii care au ajutat la tăierea animalului. Ignatul este însoţit de o serie de superstiţii. Astfel, în ziua de Ignat nu este permisa nicio altă activitate, ziua intreaga trebuind dedicata doar taierii, sortarii si prepararii specialitatilor din carne de porc. Se credea ca prestarea oricarei alte munci - spălatul rufelor, cusutul, măturatul casei - atragea dupa sine pedepsirea celor care incalcau normele sarbatorii.